Cercul olimpic „Maricica Puică”

Maricica Puică – Campioană olimpică, Los Angeles, 1980, 3000m

„Eu cred că fiecare om se naşte cu un anume talent. Talentul meu a fost alergarea. Nadia trebuia să fie balerină sau ceea ce a fost – cea mai bună gimnastă a lumii. Năstase nu putea fi decât tenisman, deşi el se visa fotbalist, iar pe Patzaichin nu ni-l putem imagina decât ca vrăjitor al apelor.”

„Acum, când anii s-au adunat, mă întreb uneori dacă a meritat să-mi dedic întreaga viaţă acestui scop şi răspund, cu mâna pe inimă, simţindu-mi picioarele fremătând încă după zecile de mii de kilometri parcurşi, în toate anotimpurile şi pe toate meridianele lumii. Da, a meritat! Am fost fericită şi acest lucru nu se poate obţine fără efort, fără dăruire şi fără sacrificii.”

Maricica Puică

Principiile fundamentale ale olimpismului

1. Olimpismul este o filosofie a vieţii, care înalţă şi combină într-un ansamblu echilibrat calităţile corpului, voinţei şi spiritului. Asociind sportul culturii şi educaţiei, Olimpismul se vrea creatorul unui stil de viaţă bazat pe bucuria aflată în efort, pe valoarea educativă a bunului exemplu şi respectul principiilor fundamentale universale.
2. Scopul Olimpismului este să pună sportul pretutindeni în slujba dezvoltării armonioase a omului, în vederea încurajării stabilirii unei societăţi paşnice, preocupate de păstrarea demnităţii umane.
3. Miscarea Olimpică este o actiune organizată, permanentă şi universală realizată sub suprema autoritate a Comitetului Internaţional Olimpic de către toate persoanele şi entităţile care sunt inspirate de valorile olimpismului. Acoperă toate cele cinci continente. Îşi atinge apogeul prin reunirea atleţilor lumii la marele festival al sportului, Jocurile Olimpice. Simbolul Mişcării Olimpice este reprezentat de cele cinci cercuri întrepătrunse.
4. Practicare sportului este un drept al omului. Toţi indivizii trebuie să aibă posibilitatea de a practica sportul, fără discriminare şi în spirit olimpic care cere înţelegere reciprocă, prietenie, solidaritate şi fair-play. Organizarea, administrarea şi managementul în sport trebuie controlate de organizaţii sportive independente.
5. Orice forma de discriminare cu privire la o ţară sau o persoană pe motive de rasă, religie, politica, sex sau altele este incompatibilă cu participarea la Mişcarea Olimpică.
6. Participarea la Miscarea Olimpica presupune conformitate cu Carta Olimpică şi recunoasterea Comitetului Internaţional Olimpic.

Charta Olimpică

Simbolistica olimpică

Deviza olimpică

Mai repede, mai sus, mai puternic simbolizează, în mod convingător, calea urmată de fenomenul sportiv mondial. Deviza a apărut numai pe primul drapel olimpic înălţat pe stadionul Jocurilor Olimpice de la Anvers (1920). Creatorul acesteia este reverendul Didon, eminent educator şi promotor al sportului şcolar de la sfârşitul sec. al XIX-lea, în Franţa, care a dedicat acest îndemn latin clubului de elevi al cărui animator era. Mai târziu, Coubertin a desemnat aceste cuvinte drept deviză a olimpismului modern.

Cercurile olimpice

Cele cinci cercuri olimpice înlănţuite reprezintă emblema Jocurilor Olimpice, fiecare având altă culoare: albastru, galben, negru, verde şi roşu. Cercul albastru este aşezat sus în stânga iar celelalte sunt aşezate astfel: cercul galben în partea inferioară uneşte cercul albastru şi negru; tot în partea inferioară este situat şi cercul verde, care uneşte cercurile negru şi roşu. Acestea plus fondul alb reprezintă cele şase culori care contribuie la alcătuirea drapelelor tuturor naţiunilor, iar înlănţuirea lor reprezintă, conform ideii lui Pierre de Coubertin, înfrăţirea celor cinci continente ale lumii.

Steagul olimpic

Arborarea drapelului olimpic pe stadionul olimpic sau în împrejurimi şi intercalat cu drapelele tuturor ţărilor participante este obligatorie. Un drapel olimpic de o dimensiune mai mare flutură în incinta stadionului, pe un catarg central, unde este ridicat în momentul anunţării deschiderii Jocurilor Olimpice şi de unde este coborât la sfârşitul ceremoniei de închidere a întrecerilor.

Torţa olimpică

Ştafeta flăcării olimpice (simbolizând întoarcerea permanentă la origini), parcurge ţări, mări, continente, fiind transmisă de la un alergător la altul până la locul de desfăşurare a Jocurilor, în ziua deschiderii acestora. În momentul în care purtătorul ultimului schimb al ştafetei – de obicei un sportiv de prestigiu al ţării respective – intră pe stadion mii de porumbei îşi iau zborul, simbolizând concordia umană, pacea şi speranţa. Sosirea torţei pe stadionul olimpic este unul dintre cele mai emoţionante momente din festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice.

Medaliile olimpice

Medaliile olimpice sunt elemente unice pentru fiecare ediţie a Jocurilor Olimpice. Există două tipuri de medalii:

• medalii de clasament
• medalii de participare.

La Jocurile Olimpice antice câştigătorii primeau ramura de măslin, iar ceilalţi doi nimic. La prima ediţia a Locurilor Olimpice moderne, Atena, 1896, pentru locul I s-a acordat medalii de argint, aurul fiind considerat inferior argintului. Opt ani mai târziu, medaliile de argint au fost înlocuite cu cele de aur. Medaliile olimpice au un diametru de 7 centimetri. Medaliile oferite pentru locul I sunt din argint şi suflate cu 6 grame de aur pur, pentru locul al II-lea sunt din argint, iar pentru locul al III-lea sunt din bronz.