Anul înfiinţării: 1960
Iaşul, cel mai vechi centru universitar din România, precursor al multor acţiuni de cultură, a pregătit şi în domeniul nostru de activitate specialişti, încă de la începutul secolului trecut, mai precis la 14 noiembrie 1902, din iniţiativa unui grup de profesori universitari şi secundari din oraşul nostru, printre care Paul Bujor, Ion Găvănescul, Ion V. Praja, Vasile Teodoreanu, Teodor Berescu, Vasile Negruţi , a luat fiinţă Societatea de Gimnastică şi Muzică (S.G.M.). În structurile sale, a fost creată la 27 noiembrie 1902 o şcoală menită să pregătească maeştri şi cadre de specialitate. Noua structură, denumită Şcoala “Sport şi Muzică”, a fost autorizată de Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor, iar durata studiilor era de 2 ani. Primul director al şcolii a fost Vasile Negruţi, iar printre profesorii care şi-au desfăşurat activitatea s-au numărat: dr. I. Luca (anatomie şi fiziologie), Ilie Ghibănescu (pedagogia gimnasticii), prof. univ. D. Pompeiu (mecanică aplicată la gimnastică).
Doi ani mai târziu, şcoala s-a transformat în Şcoala pregătitoare de maeştri şi maestre de gimnastică, fiind recunoscută de Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor prin Decizia nr. 16350, emisă la 11/24 iunie 1904. Şcoala a pregătit cadre de specialitate necesare predării gimnasticii şi a activităţilor sportive în structurile şcolare din Moldova până în anul 1925, dată la care a absolvit prima promoţie de profesori din cadrul Institutului Naţional de Educaţie Fizică din Bucureşti (înfiinţat în anul 1922).
Această afirmaţie este întărită şi de Ordinul nr. 19081 din 8/21 aprilie 1908 dat de Ministerul Instrucţiunii Publice şi al Cultelor care preciza ca absolvenţii şcolii ieşene să profeseze în învăţământ.
Între anii 1925-1960 sarcina de a forma şi pregăti specialiştii domeniului educaţiei fizice şi sportului i-a revenit Institutului Naţional de Educaţie Fizică din Bucureşti.
La Iaşi, tradiţia pregătirii specialiştilor domeniului nostru de activitate a fost reluată odată cu anul universitar 1960-1961, când în cadrul Institutului Pedagogic a fost înfiinţată Facultatea de Educaţie Fizică.
Alegerea centrului universitar ieşean ca sediu al primei facultăţi de acest gen din Moldova s-a datorat unor condiţii obiective, şi anume: funcţionarea Institutului Pedagogic; existenţa unui nucleu valoros de absolvenţi ai Institutului de Cultură Fizică din Bucureşti care deja profesau în învăţământul preuniversitar şi din care urmau să fie selecţionaţi viitorii specialişti pentru învăţământul superior; tradiţiile sportive locale, bazele sportive din oraş care pentru început puteau cuprinde şi activitatea facultăţii; sprijinul acordat de rectorul institutului, profesorul dr. Ilie Popa, acesta argumentând în faţa conducerii Ministerului Învăţământului şi Culturii importanţa înfiinţării unei facultăţi de educaţie fizică; lipsa cadrelor de specialitate din oraşele şi satele moldave.
Porţile facultăţii s-au deschis odată cu anul universitar 1960/1961, la început timid, dar pe parcurs cu tot mai multă vigoare, dovedindu-şi în timp menirea. Rolul ei era de a pregăti cadre didactice pentru învăţământul preuniversitar și în același timp să răspundă necesităţii de impulsionare a sportului de masă şi de dezvoltare a sportului de performanţă din această parte geografică a ţării.
Primii specialişti încadraţi cu baza în structurile nou înfiinţatei facultăţi au fost profesorii Albu Constantin, Luca Gheorghe şi Merică Alexandru, acestora alăturându-se în anii următori profesorii Luca Alice, Cercel Paul, Fiedler Paul, Odochian Adrian, Rădulescu-Antohi Eugenia, Pamfil Vasile, Zamă Corneliu, Moldoveanu Octavia, Savin Petru, Constantin Laurenţiu, Vlad Tiberiu, Ioaniţescu Constantin, Jurcă Anca, Ungureanu Octavian, Spineanu Ioan, Iacob Ioan şi alţii.
În perioada 1960-1989, facultatea a suportat mai multe transformări sub aspect organizatoric, după cum urmează:
- 1960-1967, Facultatea a funcţionat în cadrul Institutului Pedagogic de 3 ani;
- 1967-1971, Institutul Pedagogic a fost preluat de către Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”;
- 1971-1974, Facultatea a funcţionat ca structură de sine stătătoare, fiind preluată de universitate în urma adoptării Hotărârii Consiliului de Miniştri nr. 775 din 30 iunie 1971, documentul prevedea, printre altele, transferarea Facultăţilor de Educaţie Fizică şi Desen de la Institutul Pedagogic de 3 ani ca facultăţi cu durata de 3 ani la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”;
- 1974-1977, Facultatea a fost organizată ca Secţie de Educaţie Fizică şi împreună cu Secţia de Desen au fost incluse în structurile Facultăţii de Învăţământ Pedagogic; această măsură de ordin organizatoric a fost adoptată în urma punerii în aplicare a Decretului nr. 147 privind nomenclatorul profilelor şi specializărilor din învăţământul superior, precum şi instituţiile şi facultăţile din sistemul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, din 5 iunie 1974;
- 1977-1983, Secţia de Educaţie Fizică a fost transferată la Facultatea de Istorie şi Filozofie, în urma adoptării Decretului Consiliului de Stat nr. 209, pentru modificarea anexelor 1 şi 2 la Decretul nr. 147/1974 privind nomenclatorul profilelor şi specializărilor din învăţământul superior, precum şi instituţiile şi facultăţile din sistemul Ministerului Educaţiei şi Învăţământului, din 12 iulie 1977;
- 1983-1989, Secţia de Educaţie Fizică a fost transformată în Catedra de Educaţie Fizică a universităţii, fiind prinsă în organigrama Facultăţii de Istorie şi Filozofie; măsura organizatorică s-a datorat faptului că învăţământului superior de specialitate nu i s-a mai alocat cifră de şcolarizare începând cu anul universitar 1981-1982.
Între anii 1968-1977, Facultatea a fost condusă de un decanat propriu: în perioada 1968-1972 mandatul de decan a fost exercitat de conferenţiar Cercel Paul, iar în perioada 1972-1977 mandatul i-a aparţinut domnului conferenţiar Merică Alexandru.
Căderea regimului totalitar în decembrie 1989 a deschis o nouă perspectivă învăţământului superior de specialitate.
La 1 octombrie 1990, facultatea renaşte şi timp de 4 ani va funcţiona ca secţie pe lângă Facultatea de Filosofie. În intervalul scurs, conducerea acestei facultăţi, împreună cu cadrele sale, au ajutat şi sprijinit demersul de reorganizare al secţiei de educaţie fizică, în vederea asigurării unui conţinut eficient şi la nivel înalt al activităţilor specifice.
Redefinirea învăţământului de specialitate a fost radicală şi a cuprins toate domeniile; structura organizatorică, programa de studii, sistemul de comunicare, resursele umane.
Îîncepând cu 1 octombrie 1994 Secţia de Educaţie Fizică s-a transformat în facultate de sine stătătoare. În timp, mandatele de decani au fost exercitate de: prof. dr. Luca Gheorghe (1994-1996 şi 1996-2000), prof. dr. Iacob Ioan (2000-2004 şi 2004-2008) şi conf. dr. Chirazi Marin (2008-2016).
Printre cei mai reprezentativi absolvenţi s-au numărat sportivi care au reprezentat România, de-a lungul timpului, la marile competiţii internaţionale: Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale, Campionatele Europene, o parte dintre ei obţinând medalii de aur, argint sau bronz (Badea Laura, Lazăr Reka căs. Szabo, Scarlat Roxana şi Dumitrescu Rareş, Covaliu Mihai-Claudiu, Diţă Constantina, etc., sunt absolvenţi ai studiilor licenţă sau/şi de master).
În cei peste 50 de ani de activitate, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a depus eforturi considerabile pentru a implementa cerinţele modernizării impuse de un învăţământ superior de calitate.